Happy new year!

Este 31 decembrie,ora 6 si 03 dimineatza.Mai e un pic si se mai sfarseste un an.Un an plin cu bune si rele.Plin de schimbari.Plin de momente ce nu vor fii uitate prea curand.Pentru mine a fost un an dificil.Un an in care a trebuit sa fac cunostinta cu adevarata mea persoana.A trebuit sa ma cunosc si sa ma accept asa cum sunt.A trebuit sa ma infrunt cu mine,lucrul cel mai dificil din viata mea pana in momentul de fata.Am invatat ca lacrimile nu ma ajuta de fiecare data si ca trebuie sa fiu puternica pentru a depasii momentele grele.Am invatat ca am niste prieteni minunati,care poate de multe ori am fost prea egoista pentru ai cunoaste cu adevarat.Am prietenii care au fost langa mine in situatii dificile sau fericite din viata mea.Anul 2009 a fost un an in care am realizat ce fel de prieteni am si cat inseamna ei pentru mine si ce persoane speciale se ascund in spatele unor masti.Am invatat ca hopurile le treci intodeauna cu bine cand ai pe cineva langa tine.Naivitatea care pana de mult mi se parea penibila,brusc a devenit mai draguta.Am realizat trecerea anilor,si schimbarea care a intervenit pe parcursul lor.Am invatat sa ma privesc in oglinda si sa vad ceea ce trebuie.Am invatat sa mi apreciez familia pentru ca,am o familie cum mi am dorit intodeauna,dar am fost prea egoista ca sa recunosc.Un an plin.Un an bun din multe puncte de vedere.O crestere uimitoare a persoanei mele pe plan emotional si psihic.Un an ce a lasat urme accentuate pe sufletul meu.
Imi doresc pentru 2010...sa fiu mai curajoasa.Imi doresc sa mi intrec limitele.Si mi doresc sa iubesc cum nu am mai iubit pana acum.Imi doresc sa am clipe frumoase petrecute cu prietenii mei.Imi doresc rezultate bune la scoala.Imi doresc sa incetez sa mai fiu asa egoista,si incapatzanata.Imi doresc sa fiu sanatoasa pentru a putea realiza tot ceea ce mi doresc.Iar pentru cei dragi mie,numai de bine...pentru ca ei sunt tot ce conteaza.
Inchin in cinstea ta 2009,pentru ca ai fost un an ce probabil nu l voi uita niciodata si bine ai venit 2010,sa dea Dumnezeu sa fii unul dintre cei mai buni ani. LA MULTI ANI!

Ghost .

"In ochii tai erau fantomele tuturor baietilor pe care i-ai respins."-pentru ca ai iubit,si tie frica sa o faci din nou.Pentru ca ai fost dezamagita,iar inima ta nu este vindecata.Pentru ca acei fluturi din stomac,nu stii sigur daca sunt fluturi,sau molii.Pentru ca lacrimile tale,sunt inchise intr o cutie cu un lacat,iar daca ar iesi la suprafata s-ar crea o noua mare.Pentru ca tie frica de fericire si ce simti din cauza ei.Pentru ca esti vulnerabila si usoara si te zgudui la orice rafala de vant.Pentru ca ai invatat sa te intereseze si altceva si nu vrei sa uiti asta.Pentru ca s-ar putea sa ti pierzi capul si nu ti s-ar parea corect.Pentru ca acum si alti oameni depind de tine.Pentru ca tu nu mai ai cum sa depinzi de altcineva.Pentru ca inca sunt urme pe care le fardezi zii de zii sa nu se vada.Pentru ca inca sunt umbre ce te bantuie noaptea.Pentru ca inca nu ai invatat sa acceptzi tavanul alb,gol si singur.Pentru ca te ai obijnuit cu usa inchisa pentru a te simtii in siguranta.Pentru ca ai invatat sa lasi ochii in jos atunci cand sunt umezi.Pentru ca ai invatat sa zambesti in fiecare zii fara un motiv anume.Pentru ca te bucura ideea de dragoste perfecta.Pentru ca te sperie cuvantul "iubire".Pentru ca te rod emotiile atunci cand ceva nu ti convine.Pentru ca ti transpira mainile cand incerci sa spui adevarul.Pentru ca dupa toate astea tu esti alta si tie frica sa nu fii acceptata pentru ceea ce esti.Pentru ca vrei sa fii puternica singura.Pentru ca nu vrei sa mai datorezi nimic nimanui.Pentru ca inca te uiti pe geam si astepti ploaia pentru a te racori.Pentru ca nu te ai obijnuit sa dormi singura.Pentru ca inca mai exista un ursulet de plus langa tine.Pentru ca inca scrii si stii sigur ca asta inseamna tristete.Pentru ca inca nu ai gasit nimic in intuneric.Pentru ca lupti pentru niste vise.Pentru ca ai cosmaruri cand esti obosita.Pentru ca somnul nu e prietenul tau.Pentru ca luna iti e singurul tovaras cand e cerul senin.Pentru ca ai impresia ca nori inca mai au sa ti rosteasca secrete cand iti pierzi noaptea pe balcon cantand la stele cu toate ca nu ai voce.SI PENTRU CA INCA EXISTA FANTOME.

because I try

Am tot cautat in jurul meu si tot ce am gasit au fost fetze triste.Fetze a caror pofta de viata a disparut.Poate le lipsea acel ceva special din viata.Le lipsea impulsul acela ce te motiveaza sa mergi mai departe.Cum poti fii trist la 17 ani cand ai lumea la picioare?Cand ai familie,prieteni,viata sociala,amici,anturaje,scoala?Ne pierdem sufletele pe drum,bucatica cu bucatica.In fiecare zii cand ne trezim ne simtzim mai goi decat in ziua precedenta.Ce ne lipseste?Ce ne mai trebuie?Ne piedem in intuneric si riscam de multe ori sa nu ne mai gasim calea.Suntem orbi si confuzi si realitatea ne face sa tot vrem sa inchidem ochii.Nu m-am nascut in locul potrivit.Aici nu pot face tot ceea ce imi propun,aici nu ma pot realiza ceea ce imi doresc cu adevarat.Imi doresc sa fac lucruri maretze,si intr o zii sa schimb lumea.Este o sansa de unu la un milion.Dar acea sansa vreau sa fie a mea.Vreau sa ma uit intr o zii in spate si sa vad tot ceea ce am creat si sa fiu multumita,si impacata cu mine si fericita ca daca am sa ma duc am sa las ceva in lume.Am sa mi insemnez lumea cu ceva al meu.Nu vreau sa mi pierd visele pe drum,nu vreau sa fiu deziluzionata.Dar tocmai asta se intampla,am o groaza de prieteni,dar nici unul nu ma sprijina cu adevarat.Am nevoie de o persoana care sa creada in mine si in faptele mele.De o persoana care sa mi dea accea fortza pentru a mi indeplini visurile.Trebuie sa reusesc,sa ma mentin pe picioarele mele,sa nu ma mai legan la orice rafala de vant.Trebuie sa invat sa nu mai plang.Si trebuie sa citesc mai mult.Acum asta e tot ce mi doresc,sa citesc o carte buna cu final fericit.As vrea intr o zii sa devin scriitoare,dar nu e nimeni care sa ma indrume de la spate si sa mi spuna "POTZI" eu de asta am nevoie.Trebuie sa mi gasesc o inspiratie,trebuie sa gasesc toate acele trairi.Toate acele sentimente,le vreau si tanjesc dupa ele.

take a gun and count to three

Incep sa ma schimb si simt.Incep sa nu mai vad aceleasi lucruri in aceleasi contrasturi.Si cand ma gandesc cat mai am de parcurs din aceasta viata,sunt atat de curioasa incat mi as dorii sa mi se deruleze prin fata ochilor.Incerc sa mi gasesc echilibrul intre partea buna si cea rea.De cateva zile iese la iveala aia buna.Sper sa ma mentin pe o linie dreapta.Nu mai am nevoie de alte ciocniri in partzi.Am obosit sa caut tot timpul ceva mai bun.Vreau sa ma opresc la ce am acum.

Wake me up when october end .

Who's that girl?

El...ea...

Si timpul...trece.Si mintea imi este invadata de mii de imagini.Momentul cand l-am cunoscut,primul sarut,prima cearta,prima privire,prima noapte.Momente ce stiu ca am sa le tin minte mult timp.El,e inca aici,inca cu mine.Eu inca sunt fericita,inca zambesc.Numai ca el este acolo,iar eu sunt aici.Mereu am crezut ca distanta distruge cu siguranta o relatie.Acum nu mai sunt asa sigura.Simt ca nu are cum sa se sfarseasca o poveste ce abia isi face radacini,o poveste ce abia se gaseste pe sine.Sentimente atat de noi,ce m-au schimbat si m-au facut sa vad partea vietzii pe care mult timp am dat o la spate si am incercat sa o uit.Frumusetze...asta imi trece prin minte acum.Frumusetea primului mesaj de dimineatza,frumusetzea primului TE IUBESC din acea zii,frumusetzea primei priviri la web.Mi e atat de dor de acei ochi calzi care m-au facut sa gasesc fortza in mine.Uitasem cat de bine e sa iubesti.Uitasem cat de bine e sa stii ca cineva exista si se gandeste la tine.Uitasem tot ceea ce inseamna un EL si o EA.Sunt fericita ca mi am amintit,si m-am adaptat la ceea ce ma gandeam sa renuntz.E bine....sunt bine.....voi fii bine....doar asta ma intereseaza.

Eu..al meu...insami

Pacat de ea .

Am atatea sa spun si in acelasi timp nimic.Il vreau pe el si nu vreau nimic.Ma doare....si nu mi pasa.Il caut...dar nu vreau sa l gasesc.Sper....dar nu mai astept nimic.Plang...dar sunt goala pe dinauntru.Sufar...si totul e atat de departe.Amagire...asta e tot ce mi a dat el.Emotzii...inca invatz sa le accept.Somnul...piere odata cu zorii diminetzii.Cuvintele...imi raman infipte in gat.Sentimentele...imi inunda corpul,iar ratiunea ma bate la cap sa o bag in seama.Sunt atat de vulcanica incat de multe ori gresesc.Temperament nefericit intr o copila care inca incearca sa se descopere pe ea insasi.Si atat de multe trairi ce imi inunda mintea incat nu stiu careia sa i dau mai intai atentzie.Merit mai mult...asta imi spun de fiecare data.Am invatzat sa ma incurajez singura.Am acceptat ca soarta nu e asa darnica cu mine....se pare ca ma lasa pe ultima suta de metrii.Probabil trebuie sa ma mai maturizez ca sa inteleg cu adevarat tainele fericirii mele.Dar se lasa atat de asteptata incat rabdarea mea incepe sa dispara.Dar ce pot sa fac?Se pare ca nimic...sunt o umila fiintza ce cerseste o viata a unui om normal.O viatza in care sa ma bucur si sa rad,o viatza in care sa iubesc si sa simt,o viatza in care noaptea ma face sa am emotzii.Ma doare sufletul,si din nou vrea sa iasa din mine.Macar de as avea tupeul sa pun punct.Dar nu am.Vreau sa fiu curajoasa incat sa ma bat cu diavolii vietzii,sa pot vedea raza de lumina dupa fiecare greutate a inimii mele.Saraca inima...oare cat potzi sa mai induri?Oare cat mai ai pana te umplii si dai afara toata ura pe care ai strans o de a lungul timpului?Au fost atat de multe inceputuri in ultima vreme incat cred ca inca unul nu mai are rost.Inceput.....atat de frumos suna,dar cat de greu este sa creezi unul.

Si marea....marea m-a prevestit pentru ceea ce urma sa se intample.Dar eu nu am vrut sa o ascult....nu am avut urechi si ochii pentru ai da atentzie.A fost singura careia chiar i-a pasat.Dar eu...am fost oarba ca deobicei.Niciodata nu cred ca am sa mi invatz lectzia.Vreau sa castig razboiul chiar daca in atatea batalii am fost infranta.


Si doare.....si strig in zare....
Si nimeni nu ma aude....durerea din nou patrunde............

Final fara rost

Cred in iubire...cu adevarat.Insa asta am sa o stiu doar eu.Nu am sa dau cuiva ocazia pentru a ma rani.De ce as impartasii cu cineva ideiile in care doar eu ma cufund?Sunt capabila sa simt si sa ofer dar de ce as face o cand in jur exista numai rautate?Oamenii stiu doar sa arunce in jurul lor cu suferintza,putini sunt aceia care pot oferii un sentiment inaltzator fara a cere ceva in schimb.Totul are un pretz in lumea asta,pana si dragostea...pai si atunci de ce as impartasii cu cineva o dragoste in care poate el imi va cere un pretz pentru a o oferii?Nu e bine sa ma ascund,stiu...dar ce altceva sa fac cand in jurul meu vad ceea ce vad?Vreau sa iubesc...dar de ce sa o fac?Zicea cineva candva o vorba "Intr o relatzie puterea o are acela caruia ii pasa mai putin"...insa puterea iti aduce fericirea?Esti fericit atunci cand vezi omul langa care traiesti cum tremura la fiecare atingere a ta iar tu nici macar nu simtzi?Ne mintim fara a avea un motiv,ne mintim din nevoie.Din nevoia pentru care traim,din nevoia pentru a nu fii ranitzi.Purtam niste masti si jucam o piesa de teatru fara Happy End.In loc sa traim simplu si frumos,ne complicam pentru a traii complex.Si care e multzumirea atunci cand te trezesti singur si nu ai o persoana pe care sa o strangi in bratze atunci cand adormi?Eu m-a feresc de singuratate ca de dracu....dar parca tot mai bine imi e singura,am totul si in acelasi timp nu am nimic.Incerc sa cred in ceva ce incepe sa se construiasca incet incet,dar mie teama.Nu vreau sa ma trezesc intr o zii ca visul de vara a luat sfarsit.Nu vreau sa mi dezghetz sentimentele pentru ca mai apoi sa mi fie aruncate in vant.Cum pot avea incredere?Cum o pot capata?Vreau sa cred,vreau sa cred in ceea ce poate fii frumos.Vreau sa cred ca o sa existe diminetzi in care ma trezesc cu el langa mine,iar eu sunt fericita si simt.SIMT ceea ce ar fii trebuit sa cunosc si eu pana la varsta asta.Sau oare ma grabesc?Nu vreau sa l mai compar pe el cu celalalt.Vreau sa dispara tot din mintea mea pentru un nou inceput.Logica vietzii este una foarte absurda.Te nasi,cresti,iubesti si suferi,imbatranesti si mori.Si finalul fericit....unde e?

Nori s-au adunat.....si nu stiu de ce timpul mi te a furat....Si vantul imi sopteste acum..."Nu mai e nimeni..esti singura pe drum".Iar e zii...dar ai plecat....pana si soarele s-a pierdut...iar in urma ta au ramas doar frunze calcate ce si au spus durerea la fiecare atingere.Ti a pasat?Ti a pasat cand ai sfasiat un suflet?Vorbele tale...au fost singura arma cu care m-ai putut ranii.E doar un joc prostesc pe care amandoi il creem fara sa ne dam seama ca ne provoaca suferinta.Geloasa....de fiecare data m-ai acuzat de acest lucru.Este o vina pe care ar trebuii sa o port?Invinuieste ma ca am sentimente pentru tine.....Acuza ma ca simt....loveste ma ca am recunoscut.Lacrimi in picaturi de ploaie....asta e tot ce mai pot sa ti mai ofer acum.M-ai secat pe dinauntru,mi ai furat suflarea....iar vinovata ma scotzi tot pe mine...Oare te mai gandesti din cand in cand la toate astea?Eu care vroiam intruna alt si alt decor,am picat singura in plasa care nu era intinsa pentru mine.Am vrut sa te intorc din drum,dar macar orgoliul mi a ramas intact si ma oprit sa ma injosesc in fatza unui suflet ce traieste doar din suferintza altora.

Inceput...

Am acceptat...in sfarsit am acceptat pe cineva in viatza mea,in sufletul meu.Am acceptat sa nu mai fiu singura,am acceptat sa incep o noua etapa a vietii mele.Mi a fost frica,am tremurat si mi a fost rau dar CRED,cred ca va fii bine.El mi a zis ca va avea rabdare,iar eu incerc sa am rabdare sa vad ce se intampla.Am sentimente,dar nu atat de intense.Astept,astept sa fiu purtata in voie pe noile cai ale vietzii ce mi se deschid in fatza.Si sper,asta conteaza,ca sper ca va fii bine.Am zis un da hotarat,cum nu am mai zis de multa vreme.Am considerat ca e vremea sa ma arunc in tornada vietzii fara sa ma gandesc la intrebari de genul "daca?","cand?".Ele sunt langa mine,fetele mele fara de care nu stiu ce m-as face.Mi au spus ca orice ar fii ele sunt aici.Iar EL,el pare genul de persoana care ma poate face fericita,care imi poate oferii ceea ce altzii au intarziat sa mi ofere.EL ma facut sa rad si mi a amintit cat de bine imi este langa cineva,EL ma facut sa ma simt in sigurantza cand eram doar noi 2 pe banca aceea luminata doar de luna.Am incredere ca am sa pot trece peste barajul ce mi a fost cladit incet incet in suflet.Amintirile...le las in voia sortzii,sa se duca undva departe unde nu le pot gasi prea curand.Sa ramana acolo si incet incet sa dispara,sa ramana doar o umbra a ceea ce a fost.Pastrez tot ce e frumos pentru ca doar asta ma face sa fiu mai buna,pentru ca stiu ca atunci candva am putut sa fiu tot pentru cineva si sa ofer ceea ce pana acum am refuzat.Pot sa ofer,si incerc din rasputeri sa o fac asa cum o faceam o data.Vreau ce e bine pentru mine.Si poate alaturi de EL chiar imi va fii bine.El face parte din trecut,prezent si cu incredere in mine,in el si in noi si din viitor.Am puterea sa simt ca lucrurile incet incet se aranjeaza.Iar durerile,pe zii ce trece sunt mai neinsemnificative.Incep sa uit,si asta e bine,incep sa treca si asta imi da putere.Si dc sa nu fie bine?Merit si sunt destul de constienta ca am asteptat destul printzul din povesti care a intarziat sa apara.Si EL,nu pare furtuna care sa ma nauceasca,ci linistea care sa ma trezeasca din lunga agonizare care a pus stapanire pe viatza si sufletul meu.Cerul imi surade,dupa atata timp gasesc un zambet in orice."Sa fie intr-un ceas bun!" imi spun acum la capat de drum si la inceput de altul.

Eu inainte de toate .

Ce greu trece timpul de cand incerc intre noi sa daram zidul.Si nu stiu daca imi place sau doare,si nu stiu daca e speranta sau visare.Ma ambitzionez sa merg inainte,insa tot ce fac este sa ma pierd printre cuvine.Te apuc de mana,imi spui sa ti dau drumul.Am uitat ca acum tu esti cel ranit iar eu vinovata.Iti aduci aminte cata grija imi purtai?Imi place sa mi aduc din nou aminte,imi placea atunci cand te auzeam :"sa fii cuminte".Ti am zis de atatea ori cum este persoana mea....si tine minte bine un lucu..nimeni nu ma poate schimba.Dar m-am saturat sa stau si sa inghit vorbe si acuze....ar fii bine sa intelegi o data ca limitele nu le stabilesti tu.Eu sunt stapana pe viata mea si de aceea iti spun ca ma opresc aici.Ce lacrimi,ce amintiri.....le sterg cu buretele.Persoana ta de azi inainte nu mai inseamna nimic pentru viata mea.Fii fericit cu fata ta.Si nu mai inteleg nimic....parca ieri pe mine ma iubeai.Azi dintr o data...nutresti sentimente pentru altcineva.Conteaza mai mult in viata ta?Ia o de mana....si spune-mi...tresari?Atunci cand o sarutzi...tremuri?Asa cum tremurai cand te sarutam eu?Te aprinde si ea asa cum o faceam eu?Iti zguduie mintile si te face sa vii dupa ea?Iti spun eu sigur ca nu...ea e doar o alta.Si de ce nu as spune toate chestiile astea?Cand stiu ca am putut sa te simt,si ne simtzeam reciproc la fiecare atingere....dar orgoliul meu nu ma lasa sa continui...cum ne a despartit si prima oara.....si de data aceasta datorita lui am sa te uit...pentru ca stiu ca pot si merit altceva.Ai fost doar un pion destul de important pentru viata mea.M-ai insemnat dar stii si tu prea bine ce usor te am uitat.Numai ca eu nu pot gusta infrangerea,iar ambitzia imi spune sa nu o las asa.Tace si doare,striga....si moare

Let it be

Simt vindecarea din ce in ce mai indepartata.Si ploua....ploua..si e racoare,iar vantul adie lin peste meleagurile uzi.Copacii trosnesc iar sunetul seamana cu...nu cred ca mi dau seama foarte bine cu ce seamana.Melancolia....o simt cum ma acapareaza.Iar incep sa ma gandesc in loc sa las balta totul.Ma linisteste atat de mult sunetul ploii.Sunt uda...tu inca nu esti pentru ca esti acoperit de patura roz cea pufoasa.Si ma simt eliberata...si simt cum picioarele ar vrea doar sa pluteasca in aer.Nu ma cauta,inca nu vreau sa stiu nimic de tine.Ranita....iar imi trece cuvantul asta prin minte.Cerul e ranit,iti dai seama dupa intensitatea tunetelor.Si linistea ma inconjuara,pune stapanire pe mine...iar mirosul parfumului trecut imi inunda trupul.Mi-e dor....dar doar atat.Acum sunt sigura ca nu as mai schimba nimic.Au ramas doar poze prinse pe peretele mintii.Dar mie bine acum din mult mai multe puncte de vedere fata de inceput.Si imi doresc.....dar ramane doar dorinta.Si as vrea....dar vrerea nu e de partea mea.Intrebari...tot incerc sa le gasesc raspunsul.Nevoia....nu mai e atat de intensificata.Pasiunea....incepe sa se stinga.Si totusi sunt aici....eu si cu ploaia.

2 iunie.Te urasc

Nimeni nu ma strans in brate ieri.....cred ca am strans 300 de ieri.Clipe risipite de nisipul invartit de vant.Lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit.Iubire?Parca ma doare de fiecare data cand pronunt acest cuvant.Zbor spre neant,cazatura mortala.Prapastie imensa plina doar de sentimente.Ieri...intrega lume o strabateam.Azi am uitat cum e.Pentru ca azi l-am pierdut pe ieri.Agonie si extaz pierdute in marea sarata,plina de saruturi uitate de adolescenti fugari la primele trairi.Vant aspru ce mi zgarie sufletul,rani ce sangereaza,sangereaza cu amintiri si clipe.Melodie dupa melodie se scurge lin.....nu aud....sunetele sunt prea bizare pt aceasta ora din noapte cand nu stiu ce sa simt.Pai si daca nu stiu cum sa aflu?Pai ar trebui sa descopar secretele mintii mele,pentru a descifra ceea ce mi cere inima.Explicatii?Nu mi place sa dau explicatzii.....dc imi ceri acest lucru?Doar lasa ma sa simt,si simte alaturi de mine,traieste si invata asa cum o fac si eu.Nu gandi,e pacat,pentru ca fiecare secunda e pierduta si nu avem cum sa o intoarcem.Urmele lasate pe cararea corpului sunt urme ce m-au insemnat pe timp indelungat.Parul meu?Pana si lui ii e dor de tine.Chipul tau ma stapaneste si ma tempereaza.Toata frica dispare in momentul in care te simt....pe tine...pe noi.Am inima facuta bucatzele,insa pana si cea mai mica particica poate oferii ceea ce crezi ca nu e posibil.Ochii....oglinda sufletului tau....ma vedeam de fiecare data in ei....dar acum e doar negru.Toata pasiunea sufletelor noastre s-a stins....ca un cantec prost.Si privesc cerul....acelasi care il priveam amandoi.Dar acum nu mai e acelasi cer....nici macar amandoi nu mai e....doar tu si eu intr-un joc prost.Dar eu nu vreau sa ma joc,nu mi place sa alerg atat pentru a castiga un premiu.Si daca premiul esti tu?Am sa fug atunci,pentru ca pot si pentru ca si tu candva ai facut asta pentru mine.Insa nu scriu toate lucrurile astea pentru ca te am iertat.Pentru ca nu te am iertat,si probabil nu o voi face prea curand.Pres nu sunt,proasta nici atat.Atunci de ce as trece cu vederea?Doar pentru ca imi faci inima sa pulseze la fiecare privire si la fiecare cuvant din partea ta?Nici atat.Te iubesc si recunosc,dar iertarea e grea,ca sa ti o dau din partea mea.Iar uitarea nu poate intervenii atat de repede pentru a face loc noilor sentimente.Sunt noi?Nu......sunt doar vechi simtite in alt mod.Te iubesc.Mai are vre-un rost?

this is me

Ascult vama si mananc ciocolata,si mi as mai dori un pahar de apa plata pentru a ma simti perfect.As iesi in soare,vreau sa fiu mangaiata si rasfata de razele lui.Fa mi cinste cu un cappucino,am sa ti multumesc.Du ma in centru:Xacolo imi place cel mai mult.Hai sa ne plimbam in ploaie si sa fugim in cismigiu....vreau sa aud copii razand.Cum sa treci prin viata singur cand sunt lucruri care te doboara si te tin tintuit la pamant?Tipaaaaa......ca mie asta imi vine sa fac acum.Vreau sa mi iau pantalonii albi....camasa albastra tocurile negre si sa merg sa ma plimb pe stradutzele pavate cu pietre.Sa privesc cerul deschizandu se deasupra mea...si eu sa dansez....invarte te simte muzica....canta...Nu mi pare rau de nici un rau facut si nici de vre un bine...Imi pare rau doar de increderea ce am pierdut o...la prima adiere a vantului.Sunt lucruri fara rost care ma fac sa ma simt intreaga:)