luni, 17 noiembrie 2008

Zborul...!

Te ai gandit vreodata sa zbori?Daca da...ce ai simtit?
Eu iti pot spune ca am simtit libertate.Libertate care multora dintre noi ne-a fost ingradita.Am simtit ca ma pot intoarce in trecut,ca sa mi pot repara greselile,cu toate ca nu le regret,pentru ca din fiecare am invatat ceva.Un lucru ar fii ca,multe din secretele tale ai putea doar sa le impartasesti cu tine.
Am simtit ca viitorul numai este asa infinit,ca doar prezentul conteaza si doar o clipa e pana devine trecut.Tot ce am scris mai sus e deja trecut,nu?
Imi simt aripile moi si catifelate.Dar oare am puterea de a bate aerul?De a ma ridica in vazduh?Da...pentru ca nu orice e fin sau firav trebuie sa fie neaparat slab.Am aripile puternice....eu sunt puternica.
In ultimul timp,m-am gandit daca eu sunt defapt eu.Daca sunt asa cum simt,cum imi doresc sau doar ca sa arat ca pot fii...ca pot fii cea mai buna,
Am momente cand vreau sa tac...dar lumea ma indeamna sa tip....si o fac.De ce?Pentru ca mult timp parerea celorlalti a contat pentru mine,pentru ca niciodata nu am stiut sa ma descopar pe mine insami.Uneori chiar sunt timida,dar in fata tuturor sunt fata zvapaiata care face tot ce i trece prin cap.Oare e chiar asa?
Mi-a fost bagat mult timp in cap faptul ca sunt cea mai buna,ca sunt o lidera si am uitat sa ma caut,sa ma gasesc pe mine.
Din aceasta cauza nu m-am invinuit niciodata de nimic.Am preferat sa acuz pe altii ca sa ma simt eu bine.Dar nu m-am simtit.
Nu am stiut niciodata sa fac complimente din inima.Am vrut ca doar eu sa primesc.Eu sa fiu Universul.
Si ce am obtinut?
Pai am obtinut un mare gol in suflet care nu stiu daca il voi umple vreodata cu ceva.Ma simt stingherita.Mereu m-am gandit numai la mine,iar acum parca ma gandesc la toti si simt o vina care ma apasa pe inima.
De ce niciodata nu am stiut sa fac lucruri care sa-i bucure pe ceilalti?De ce nu am ramas acasa noptile cand mama imi spunea sa raman?Poate o faceam fericita...poate chiar se bucura.
De ce nu am stiut sa ma joc cu fratele meu...mereu izgonindul de langa mine?Sunt o groaza de intrebari carora inca le caut raspunsul.Dar oare il voi afla vreodata?Stiu ca am gresit....poate mult,poate putin.Inca nu este prea tarziu pentru a ma revansa.
Asta inseamna sa zbori:(...sa simti ca esti libera,cu toate ca ai dureri mari in suflet,dar iti pare rau si ai face orice sa le indrepti.
IMI PARE RAU!

miercuri, 12 noiembrie 2008

Agonie...

Cu toate ca ma doare...nu te pot uita.Cuvintele tale imi intra ca un pumnal in inima.Ma ranesti,ma umilesti,te intorci cu spatele si pleci.Te-ai pus vreodata in locul celui ce iubeste si nu este iubit?Incearca!Ai sa simtzi ceva ce un om normal nu simte,nu vede.Intr-o zii ai sa iubesti si tu.Poate nu pe mine...pe alta.Si ai sa vezi ca indiferenta este cea mai rea arma,care poate distrufe totul intr-o clipa.Atunci cand inima iti este sfasiata de durere,uiti sa privesti inainte pentru a vedea drumul spre mai bine.Te inchizi in tine si toate durerile sufletesti,devin dureri fizice.Incepi sa vezi cum se naruie totul in jurul tau.Nici macar caldura si frumusetea soarelui nu-ti mai lumineaza viata.Si atunci uiti...uiti sa traiesti...uiti sa zambesti...uiti sa iubesti.Si incepi sa te multumesti doar cu o agonie....o agonie continuua.Si incepi sa te feresti de orice contact cu lumea.Lucrurile care o data iti aduceau bucurie in suflet,azi nu le mai vezi.Le ai uitat.Ai inchis totul intr-o cutie,undeva in adancul inimii tale.Si plangi,plangi.
Prietenii te suna.Tu nu ai chef sa vorbesti.Nu-ti mai place sa te uiti la filmele care iti placeau o data.Ti se par mult prea romantice,iar tu esti mult prea inghetata inauntrul tau ca sa te mai atinga cu ceva.
Si zilele trec,minutele trec,orele trec pe nesimtite pe langa tine.Deja a trecut o buna perioadat de timp de la prima zii a suferintei...dar tu tot la fel te simti.Si deodata auzi o voce:"Trezeste-te la viata fato!"Si speriata incepi sa te gandesti la timpul trecut,la timpul in care ai agonizat...in care ai uitat de tine.Pentru ce au fost toate astea?Te-au ajutat cu ceva?Nu.Dimpotriva,te-ai chinuit si mai mult singura.Dar te ai obijnuit.Aceasta obijnuinta trebuie sa dispara...si cu toate ca ai pierdut multe lucruri,multe clipe,multe vise iti dai seama ca ti a ramas ceva.Surasul ca o data a fost frumos,cu toate ca acum a trecut si speranta ca in viitor va fii mai bine!<3