Cu toate ca ma doare...nu te pot uita.Cuvintele tale imi intra ca un pumnal in inima.Ma ranesti,ma umilesti,te intorci cu spatele si pleci.Te-ai pus vreodata in locul celui ce iubeste si nu este iubit?Incearca!Ai sa simtzi ceva ce un om normal nu simte,nu vede.Intr-o zii ai sa iubesti si tu.Poate nu pe mine...pe alta.Si ai sa vezi ca indiferenta este cea mai rea arma,care poate distrufe totul intr-o clipa.Atunci cand inima iti este sfasiata de durere,uiti sa privesti inainte pentru a vedea drumul spre mai bine.Te inchizi in tine si toate durerile sufletesti,devin dureri fizice.Incepi sa vezi cum se naruie totul in jurul tau.Nici macar caldura si frumusetea soarelui nu-ti mai lumineaza viata.Si atunci uiti...uiti sa traiesti...uiti sa zambesti...uiti sa iubesti.Si incepi sa te multumesti doar cu o agonie....o agonie continuua.Si incepi sa te feresti de orice contact cu lumea.Lucrurile care o data iti aduceau bucurie in suflet,azi nu le mai vezi.Le ai uitat.Ai inchis totul intr-o cutie,undeva in adancul inimii tale.Si plangi,plangi.
Prietenii te suna.Tu nu ai chef sa vorbesti.Nu-ti mai place sa te uiti la filmele care iti placeau o data.Ti se par mult prea romantice,iar tu esti mult prea inghetata inauntrul tau ca sa te mai atinga cu ceva.
Si zilele trec,minutele trec,orele trec pe nesimtite pe langa tine.Deja a trecut o buna perioadat de timp de la prima zii a suferintei...dar tu tot la fel te simti.Si deodata auzi o voce:"Trezeste-te la viata fato!"Si speriata incepi sa te gandesti la timpul trecut,la timpul in care ai agonizat...in care ai uitat de tine.Pentru ce au fost toate astea?Te-au ajutat cu ceva?Nu.Dimpotriva,te-ai chinuit si mai mult singura.Dar te ai obijnuit.Aceasta obijnuinta trebuie sa dispara...si cu toate ca ai pierdut multe lucruri,multe clipe,multe vise iti dai seama ca ti a ramas ceva.Surasul ca o data a fost frumos,cu toate ca acum a trecut si speranta ca in viitor va fii mai bine!<3
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu