Inceput...

Am acceptat...in sfarsit am acceptat pe cineva in viatza mea,in sufletul meu.Am acceptat sa nu mai fiu singura,am acceptat sa incep o noua etapa a vietii mele.Mi a fost frica,am tremurat si mi a fost rau dar CRED,cred ca va fii bine.El mi a zis ca va avea rabdare,iar eu incerc sa am rabdare sa vad ce se intampla.Am sentimente,dar nu atat de intense.Astept,astept sa fiu purtata in voie pe noile cai ale vietzii ce mi se deschid in fatza.Si sper,asta conteaza,ca sper ca va fii bine.Am zis un da hotarat,cum nu am mai zis de multa vreme.Am considerat ca e vremea sa ma arunc in tornada vietzii fara sa ma gandesc la intrebari de genul "daca?","cand?".Ele sunt langa mine,fetele mele fara de care nu stiu ce m-as face.Mi au spus ca orice ar fii ele sunt aici.Iar EL,el pare genul de persoana care ma poate face fericita,care imi poate oferii ceea ce altzii au intarziat sa mi ofere.EL ma facut sa rad si mi a amintit cat de bine imi este langa cineva,EL ma facut sa ma simt in sigurantza cand eram doar noi 2 pe banca aceea luminata doar de luna.Am incredere ca am sa pot trece peste barajul ce mi a fost cladit incet incet in suflet.Amintirile...le las in voia sortzii,sa se duca undva departe unde nu le pot gasi prea curand.Sa ramana acolo si incet incet sa dispara,sa ramana doar o umbra a ceea ce a fost.Pastrez tot ce e frumos pentru ca doar asta ma face sa fiu mai buna,pentru ca stiu ca atunci candva am putut sa fiu tot pentru cineva si sa ofer ceea ce pana acum am refuzat.Pot sa ofer,si incerc din rasputeri sa o fac asa cum o faceam o data.Vreau ce e bine pentru mine.Si poate alaturi de EL chiar imi va fii bine.El face parte din trecut,prezent si cu incredere in mine,in el si in noi si din viitor.Am puterea sa simt ca lucrurile incet incet se aranjeaza.Iar durerile,pe zii ce trece sunt mai neinsemnificative.Incep sa uit,si asta e bine,incep sa treca si asta imi da putere.Si dc sa nu fie bine?Merit si sunt destul de constienta ca am asteptat destul printzul din povesti care a intarziat sa apara.Si EL,nu pare furtuna care sa ma nauceasca,ci linistea care sa ma trezeasca din lunga agonizare care a pus stapanire pe viatza si sufletul meu.Cerul imi surade,dupa atata timp gasesc un zambet in orice."Sa fie intr-un ceas bun!" imi spun acum la capat de drum si la inceput de altul.