vineri, 21 august 2009

Final fara rost

Cred in iubire...cu adevarat.Insa asta am sa o stiu doar eu.Nu am sa dau cuiva ocazia pentru a ma rani.De ce as impartasii cu cineva ideiile in care doar eu ma cufund?Sunt capabila sa simt si sa ofer dar de ce as face o cand in jur exista numai rautate?Oamenii stiu doar sa arunce in jurul lor cu suferintza,putini sunt aceia care pot oferii un sentiment inaltzator fara a cere ceva in schimb.Totul are un pretz in lumea asta,pana si dragostea...pai si atunci de ce as impartasii cu cineva o dragoste in care poate el imi va cere un pretz pentru a o oferii?Nu e bine sa ma ascund,stiu...dar ce altceva sa fac cand in jurul meu vad ceea ce vad?Vreau sa iubesc...dar de ce sa o fac?Zicea cineva candva o vorba "Intr o relatzie puterea o are acela caruia ii pasa mai putin"...insa puterea iti aduce fericirea?Esti fericit atunci cand vezi omul langa care traiesti cum tremura la fiecare atingere a ta iar tu nici macar nu simtzi?Ne mintim fara a avea un motiv,ne mintim din nevoie.Din nevoia pentru care traim,din nevoia pentru a nu fii ranitzi.Purtam niste masti si jucam o piesa de teatru fara Happy End.In loc sa traim simplu si frumos,ne complicam pentru a traii complex.Si care e multzumirea atunci cand te trezesti singur si nu ai o persoana pe care sa o strangi in bratze atunci cand adormi?Eu m-a feresc de singuratate ca de dracu....dar parca tot mai bine imi e singura,am totul si in acelasi timp nu am nimic.Incerc sa cred in ceva ce incepe sa se construiasca incet incet,dar mie teama.Nu vreau sa ma trezesc intr o zii ca visul de vara a luat sfarsit.Nu vreau sa mi dezghetz sentimentele pentru ca mai apoi sa mi fie aruncate in vant.Cum pot avea incredere?Cum o pot capata?Vreau sa cred,vreau sa cred in ceea ce poate fii frumos.Vreau sa cred ca o sa existe diminetzi in care ma trezesc cu el langa mine,iar eu sunt fericita si simt.SIMT ceea ce ar fii trebuit sa cunosc si eu pana la varsta asta.Sau oare ma grabesc?Nu vreau sa l mai compar pe el cu celalalt.Vreau sa dispara tot din mintea mea pentru un nou inceput.Logica vietzii este una foarte absurda.Te nasi,cresti,iubesti si suferi,imbatranesti si mori.Si finalul fericit....unde e?

Un comentariu:

Dudix spunea...

frumos bai Di.
si eu simt asta de cele mai multe ori.