vineri, 21 august 2009

Pacat de ea .

Am atatea sa spun si in acelasi timp nimic.Il vreau pe el si nu vreau nimic.Ma doare....si nu mi pasa.Il caut...dar nu vreau sa l gasesc.Sper....dar nu mai astept nimic.Plang...dar sunt goala pe dinauntru.Sufar...si totul e atat de departe.Amagire...asta e tot ce mi a dat el.Emotzii...inca invatz sa le accept.Somnul...piere odata cu zorii diminetzii.Cuvintele...imi raman infipte in gat.Sentimentele...imi inunda corpul,iar ratiunea ma bate la cap sa o bag in seama.Sunt atat de vulcanica incat de multe ori gresesc.Temperament nefericit intr o copila care inca incearca sa se descopere pe ea insasi.Si atat de multe trairi ce imi inunda mintea incat nu stiu careia sa i dau mai intai atentzie.Merit mai mult...asta imi spun de fiecare data.Am invatzat sa ma incurajez singura.Am acceptat ca soarta nu e asa darnica cu mine....se pare ca ma lasa pe ultima suta de metrii.Probabil trebuie sa ma mai maturizez ca sa inteleg cu adevarat tainele fericirii mele.Dar se lasa atat de asteptata incat rabdarea mea incepe sa dispara.Dar ce pot sa fac?Se pare ca nimic...sunt o umila fiintza ce cerseste o viata a unui om normal.O viatza in care sa ma bucur si sa rad,o viatza in care sa iubesc si sa simt,o viatza in care noaptea ma face sa am emotzii.Ma doare sufletul,si din nou vrea sa iasa din mine.Macar de as avea tupeul sa pun punct.Dar nu am.Vreau sa fiu curajoasa incat sa ma bat cu diavolii vietzii,sa pot vedea raza de lumina dupa fiecare greutate a inimii mele.Saraca inima...oare cat potzi sa mai induri?Oare cat mai ai pana te umplii si dai afara toata ura pe care ai strans o de a lungul timpului?Au fost atat de multe inceputuri in ultima vreme incat cred ca inca unul nu mai are rost.Inceput.....atat de frumos suna,dar cat de greu este sa creezi unul.

Si marea....marea m-a prevestit pentru ceea ce urma sa se intample.Dar eu nu am vrut sa o ascult....nu am avut urechi si ochii pentru ai da atentzie.A fost singura careia chiar i-a pasat.Dar eu...am fost oarba ca deobicei.Niciodata nu cred ca am sa mi invatz lectzia.Vreau sa castig razboiul chiar daca in atatea batalii am fost infranta.


Si doare.....si strig in zare....
Si nimeni nu ma aude....durerea din nou patrunde............

Un comentariu:

unknown spunea...

multi ne confruntam cu ce te confrunti tu...pana la urma totul o sa se schimbe si o sa fie ok o sa vezi