because I try

Am tot cautat in jurul meu si tot ce am gasit au fost fetze triste.Fetze a caror pofta de viata a disparut.Poate le lipsea acel ceva special din viata.Le lipsea impulsul acela ce te motiveaza sa mergi mai departe.Cum poti fii trist la 17 ani cand ai lumea la picioare?Cand ai familie,prieteni,viata sociala,amici,anturaje,scoala?Ne pierdem sufletele pe drum,bucatica cu bucatica.In fiecare zii cand ne trezim ne simtzim mai goi decat in ziua precedenta.Ce ne lipseste?Ce ne mai trebuie?Ne piedem in intuneric si riscam de multe ori sa nu ne mai gasim calea.Suntem orbi si confuzi si realitatea ne face sa tot vrem sa inchidem ochii.Nu m-am nascut in locul potrivit.Aici nu pot face tot ceea ce imi propun,aici nu ma pot realiza ceea ce imi doresc cu adevarat.Imi doresc sa fac lucruri maretze,si intr o zii sa schimb lumea.Este o sansa de unu la un milion.Dar acea sansa vreau sa fie a mea.Vreau sa ma uit intr o zii in spate si sa vad tot ceea ce am creat si sa fiu multumita,si impacata cu mine si fericita ca daca am sa ma duc am sa las ceva in lume.Am sa mi insemnez lumea cu ceva al meu.Nu vreau sa mi pierd visele pe drum,nu vreau sa fiu deziluzionata.Dar tocmai asta se intampla,am o groaza de prieteni,dar nici unul nu ma sprijina cu adevarat.Am nevoie de o persoana care sa creada in mine si in faptele mele.De o persoana care sa mi dea accea fortza pentru a mi indeplini visurile.Trebuie sa reusesc,sa ma mentin pe picioarele mele,sa nu ma mai legan la orice rafala de vant.Trebuie sa invat sa nu mai plang.Si trebuie sa citesc mai mult.Acum asta e tot ce mi doresc,sa citesc o carte buna cu final fericit.As vrea intr o zii sa devin scriitoare,dar nu e nimeni care sa ma indrume de la spate si sa mi spuna "POTZI" eu de asta am nevoie.Trebuie sa mi gasesc o inspiratie,trebuie sa gasesc toate acele trairi.Toate acele sentimente,le vreau si tanjesc dupa ele.